*

Nu observasem la el nimic neobișnuit.
Nimeni nu înțelegea. Nici o femeie.
Revăd bietele case, vârtejuri de apă
răsucite de o municipală cheie.
Bătrânul meu fulgerător
ca o splendoare aruncată
la rădăcina dulce a betonului
cu chip liniștit de dor de viață.
Și brusc mulțimea avidă, veselă de crimă,
priviri își aținti asupra lui cu fericită ură
le apărură unora în față demonul,
femeilor, copilul comun pe care îl pierdură.
Și ei, bărbații cu brațul unui temut stăpân
ca pe un rod se aplecară să-l culeagă
lăsând să i se vadă haine ușoare
mătasea pielii ruptă
și reci picioare terminate-n gheare.

Puterea morților asupra celor vii, Antologie, Editura Polirom, Iași, 2005