Treci prin aurita cale
Mut și neîndurător.
Mistuie e-n depărtare
Stolul albilor cocori.

Parcă țipete mâhnite
Se împrăștie în vânt.
Țese fire nesfârșite
Un păiajen triumfând.

Printre firele aceste
Soarele strălucitor
Bate-n oarbele ferestre
Din pereții care mor.

Pentr-un strai de sărbătoare
Toamna soarelui i-a dat
A speranțelor ardoare
Și avântul verii cald.

29 august 1902

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''