Lin, ale-amurgului umbre
Cern pe zăpezile reci,
Roiuri, fantasmele sumbre
Tulbură somnu-ți de veci.
Dormi în iatac de troiene,
Dormi pe-al câmpiei hotar...
Cântul de lebădă geme,
Parcă aievea cânți iar.
Vocea chemând tulburată,
Ca un iernatic ecou...
Oare ce fost-a odată
Poate să-nvie din nou?
Nu, duhul plin de nemoarte
Iese din sfântul locaș,
Cântecul lui de departe,
M-a tulburat, pătimaș.
Roi de fantasme funebre,
Oameni în viață, vorbind...
Ale-nserării tenebre
Vânăta nea o cuprind.

4 februarie 1901

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''