În sfârșit urcat pe nalte trepte,
Ochii mei mari înspre pământ cătau.
Zilele, elanurile sterpe
În pojarul zării se stingeau.
Dar pătruns de-amare idealuri,
Vlăguit, un suflet suferea -
Marea de văpăi intra-ntre maluri,
Visul nu știu cui mă pomenea.

8 noiembrie 1901

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''