Ale-amurgului umbre, să știi,
Mi-amintiră răspunsul șoptit.
Cred - prin ușa deschisă-n tării
Va irumpe lumina murind.
Precum palidul vis de-altădat',
Chipul meu a rămas neschimbat,
Iar din tainice vorbe - tăciuni
Ca ecou dinspre fostele lumi,
Unde, palidă, tu te plimbai
Și-amurgul în ochi l-ascundeai,
Și în urma-ți o barcă plutea,
Ca o lebădă albă, de nea;
După barcă, văpăi vălurind -
Zbuciumatele-mi câturi plutind...
Tu urechea la ele-ți plecai,
Chipul meu neschimbat îl vedeai,
Ți-aminteai cerul palid de sus,
Unde visele toate s-au dus.
În înalt îmi aduc viața, să știi,
Amintindu-mi un vag asfințit,
Parcă știu - printr-o ușă-n tării
Va irumpe lumina murind.


20 decembrie 1901

Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''