Amarul l-am spart nemilos,
Poveri am răpit tâlhărește.
Dar, Doamne! n-ascult bucuros
Cum patima altuia crește.

Tot vine mereu câte-un val
Aproape, de stânci se zdrobește
Și trupul meu firav, brutal,
Cu spumă de gheață-l stropește.

Nu știu dacă pot aștepta
Acolo-n azur fericire.
Străină, o patimă grea
Ascult cum tot crește-n neștire.

14 octombrie 1901

Traducerea Emil Iordache.