Ei au toți guri obosite
și suflete senine fără margine.
Și un dor ca un păcat
le trece uneori prin vis.

Aproape că se aseamănă toți între ei;
în grădinile lui Dumnezeu tac,
ca multe, multe intervale
în puterea și melodia Lui.

Numai când își întind aripile
sunt deșteptătorii unui vânt:
ca și cum Dumnezeu ar umbla cu cuprinzătoarele
sale mâini de sculptor prin paginile
întunecatei cărți a începutului.


trad. Dinu Pillat