stranie
nefirească zi de sărbătoare
m-am culcat duminică
și-am prins de vârful piciorului
ziua ce se ducea
se ducea
se ducea înveșmântată în giulgiul viu
de rouă și colb

și era o margine de hău

ca un obraz de animal bine argăsit
și întinsă la soare - câmpia
un-doi-trei-patru
hai la groapa cu furnici
se joacă nestingherit
copilul de odinioară

și vine hățișul
cerule
de ce ne faci vânt
într-o prăpastie atât de cuminte
umbra mea și-acuma arde
ca o batistă de bun-rămas
peste geana ta

și departe
cine, doamne, mă cheamă
cu o voce de rouă rastignită
pe crucea firului de iarbă

simt o stranie
arhaică sărbătoare

înveșmântat în giulgiul înrourat
copilul de altădat'
ostenit și doldora de-amintiri
îmbrățișează cuminte, fericit
rădăcinile dimineții

un-doi-trei-patru
hai la groapa cu furnici