Totdeauna se ucide undeva,

pe brațul văii cu gene

închise, pe vârfuri iscoditoare,

oriunde, și degeaba vrei să te

consolezi spunând: e departe!

Shanghai sau Guernica

atât de aproape de inimă

ca mâna-ți tremurătoare,

sau acolo sus Jupiter!

Acum nu privi spre cer

nici spre pământ, ci dormi!

În praful scânteietor din

Calea Laptelui moartea fuge

și acoperă cu argint sălbatice

umbre în cădere.


Radnóti Miklós
Traducere de P. Tóth Irén