Foc de-aș avea pe câtă frumusețe
ai în privire, căci ea foc împarte,
n-ar exista din gheața lumii parte
pe care focul meu să n-o dezghețe.

Dar bunul cer, de anumite fețe
ale splendorilor, spre-a ne desparte,
ne face orbi, și astfel stăm departe
de a vieții vitregă asprețe.

Dar focul meu nu-ți este pe măsură,
căci din cereasca-ți frumusețe-oricine
își ia atât cât a-nțeles. E lege.

Așa-i, signor, și-n vârsta mea matură:
De n-am murit în flăcări pentru tine,
De vină-i slaba-mi forță de-a-nțelege.