Pe orizontul noptatic jefuit,
Copacii de cristal, aerieni,
Neîncetat agită, pianizate frământări:

În paradisul oscilant al ramurilor
Vibrează lung super-melancolii autumnale...

Sub stele însă,
Mai departe de marile uzine siderale,
Sticlesc înfiorate liniști, elegii.

Atunci,
Întruchipare rece,
Ochiul mi-l desfac din lut
Și vibratil îl urc pe cer, în grădina lui cu portocali
Din norul 43
În vreme ce ascult
Cum șueră adânc Necunoscutul, în glasuri tremurânde!