Toate sunt drumuri acuma: palida
păpădie plutind pestre pietre,
greierii prin ierburile mari, ciocârlia
zvârlindu-se-n cer; toate umblă
în felul lor după soare, toate se recunosc
în statura înaltă a zilei de mai.

E-un fel de mișcare înainte și-n sus,
cu dealurile vibrând de atâta lumină;
Și păsările în formă de ciutură
s-au aplecat spre pământ.

A început și iernatecul alb...
Cum mi se risipesc solzii de veche rășină...
Acum, ca-n obiceiuri de început de an,
vin dănțuind animalele
și mi se închină.