Sunt eu
peste tot:

frunza
ce mestecă seva...

pajiștea umbrei...

liniștea câmpului,
coaptă...

stropul
ce bea din țărână
soarele...

pana văzduhului...

dâra cernelii –
trecând
peste clipă...
zimțul secerii –
cotul ce știe să-ndoaie...

praful de calcar
nuntit
la talpa barajului...

Sunt
eu
peste tot

ochiul frumos
și adânc
al hotarului!...