Trandafirii galbeni ce-i purtai aseară,
Trandafirii galbeni, galbeni ca de ceară,
Erau triști ca glasul stins de rugăciune,
Trandafirii galbeni, ce-ți puteau ei spune?

Reci cădeau la sânu-ți tânăr, neînvins,
Tu purtai la sânu-ți palide trofee...
Oare din ce vază moartă i-ai desprins,
Sau din care seră, sau din care-alee?

Trandafirii galbeni ce păleau mereu,
Reci ca o zâmbire tainică de stea,
Erau reci ca gheața sufletului meu,
Erau, poate, galbeni ca și fruntea mea?

Ce-ți puteau ei spune?
Morții tac pe veci!
Dar la sânu-ți tânăr, trandafirii reci,
Îngropați în cuta albelor dantele,
Răspândeau aroma cântecelor mele.