Stepa mea! În depărtarea de zăpadă
Vântul își doinește viața lui nomadă.

A-noptat adânc. Câmpia pare moartă
Numai dragii mei salcâmi oftează-n poartă.

I-auzi lupii! Satul în mormane tace.
Bolta neagră-și sparge găuri prin găoace.

I-auzi lupii! Urcă-n ceruri luna plină,
Umbre gârbove se-alungă după mine...