Și nu e nici noapte, și nu e nici zi
Clipa s-o aflu, săpată-n mistere
Ca o lumină vie de moarte la căpătâi
Arsă de nașterea vremii până ce piere

Vântul, sideful retinei de regi în ocean
Mă-nconjoară-n albe trufii de dispreț, mă omoară –
E ceasul devreme în flori, încă mai am
Pe buze surâsul acelei ispite ce zboară.