Totul s-a oprit
Nimeni nu mai trece
Ceasul a bătut
Ora douăsprezece.

Limba a bătut
Ca imense linguri
Colosal de-nalt
Colosal de singur.

Ora douăsprezece
Sună ca un glas
Ora douăsprezece
Vecinică-a rămas.

Într-o lume’naltă
Singură și rece
Pasul nu-l mai scot
Din douăsprezece.

Tot ce-a fost va fi
Ce va fi a fost
Ora douăsprezece
E eternul rost.

*
* *
Ora s-a oprit
Pe înaltul stei
Mâna s-a oprit
Strânsă pe condei.

Ca același vers
Pururi să îl scriu
Primul meu cuvânt
Spus ca din sicriu:

Ora douăsprezece
Sună ca un glas
Ora douăsprezece
Vecinică-a rămas.