Ochii Cidului plâng și mult lăcrimează;
Îndărăt își întoarce privirea unde și-o fixează.
Văzu porțile deschise, fără de zăvoare,
fără piei, fără pelerine, capcanele erau goale,
fără vulturi și fără uli de schimb pentru vânătoare,
Cu greu oftează Cidul fiind plin de mâhnire.
Și vorbi precum vorbește-ntodeauna, drept și măsurat:
"Mărit fii, Dumnezeul meu, Părinte ce locuiești în înalt!
Împotriva mea, acești dușmani, au rea voire."