Lumina îi venea din zenit.
Așa e-n Auvers mansarda
unde-a trăit parcă luni - A TRÃI
dacă acoperă-n cazul dat
nesfârșitul.


Van Gogh, Crist al nostru.
Zeu vrajbei. În cumpănă cu exploziile
solare.
Încăperea
stând martoră. Doar lucarna
prin care ceru-și vărsa teroarea ca printr-o pâlnie
într-un singur
amar
pahar.






* Micropoeme și alte poezii; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1975