Pomii, ieri golași, azi umplu-mi pomiere cu larg bor:
iată merii, iată merii, iată meritele lor.

Fie ziua cât de mornă, într-un mai mai mult moroz,
ei ne leagă, ei ne leagă, ei ne leagănă-n crengi roz.

Murmură mai galeș merii, pe când fum mai vezi pe horn,
decât dulcii, decât dulcii, decât dulcimer și corn.

*

Iarna,-ntre chiseluri, lumea o scrutăm unicolor
doar prin ambra, doar prin ambra, doar prin ambrazura lor.

Leacuri mai de preț nici însuși vrăjitorul cel din Oz
nu ne vinde, nu ne vinde, nu ne vindecă,-n Ventôse.

Cere-mi-o și, cu plăcere, înainte să adorm,
eu, cu lâna-n floare-a merii/merinoșilor, te-adorn.

*

Prompt, această pomieră, pe când ceru-i tern ca tuciu',
lor închin-o, lor închin-o, lor, - în chinovar străluciu!