A fost ca o ușă închisă
Grădina de frig.
Ferice de cei rămași pe malul celălalt
Corăbii îi așteptau
Și mâna lui întinsă peste timp
Ca o muzică-naltă
Murmur de fructe viitoare

Ușa s-a mai închis odată
Și un singur anotimp a intrat în casă
Și n-a mai ieșit.
Cum să reînnoiești începutul?
Pe scara aceea se poate doar coborî
Focul e stins uitată vechime
Din hornuri cenușa se urcă în stele
Au înnegrit oglinzile de absență
Tace tăcerea-n fereastră

Se mai arată oare minunea?
Descuietorule, trece pragul acesta-ngropat
Înainte de înflorirea măslinului
Dă foc ideilor
Să se nască iar apele
Să se aprindă iar focul
Ideea e una
Am văzut-o n-am uitat-o
Vreau să-i dau cuvântul.


(1971)






* Poeme în exil; Editura Humanitas; București; 2001






???