Masa de lucru stă ca o cămilă încărcată cu poveri
Scaunele suportă obrăznicia hainelor neglijente
Și ceasul ticăie grăbit
Și undeva se-aude cineva tușind
Și Malraux nu și-a terminat încă țigara din colțul gurii
Și afară e noapte
Și pătratul acesta misterios
Mă poartă încet
Către înalta perfecțiune a tăcerii