Străzi troleibuze și oameni
Legume și mere în reci aprozare
Sentimente obtuze
Cugete frânte
Cer întomnat peste urbea săracă
Viața rămasă în urmă
Plopi dezgoliți
Cheile veacului
Sună la porți zăvorâte
Vestitorii nădejdii
Umblă în zdrențe
Și nimeni nu-i recunoaște
În bâlciul unde
Nu mai ostenesc să cânte
Zgomotoase fanfare