În septembrie
când argintul topit
picură lin
peste noaptea grădinii,
Moartea, bătrâna zeflemitoare,
vine șoptindu-ți
ca un prieten delicat,
ce-și amintește de tine.
Sub trandafirii verii
când purpuriul aprins
se îngână cu-amurgul
frunzelor roșii sălbatice,
iubirea cu mâini mici
venind te atinge,
deșteaptă mii de amintiri
și delicat îți șoptește
întrebări fără răspuns.