Las` gloata să disprețuiască
Ascunsa taină dintre noi,
Prejudecata omenească
S-arunce-n cale-ți cu noroi.

Naintea idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cerșesc;
La fel cu tine, gândul nu mi-i
Nici s-o urăsc, nici s-o iubesc;

M-afund, făr` să le caut rostul,
În chefuri - nici voios, nici trist:
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Doar pentru sufletu-mi exist.

Și prețuim în viața toată
Doar oamenii. Atâta tot!
Nu ne-om minți noi niciodată
Nici alții-a ne minți nu pot.

În larma gloatei ne-ntâlnirăm,
O zi ca orice altă zi.
Fără de bucurii iubirăm,
Fără tristeți ne-om despărți.