Spre a-ndura lumina,
Privirile tale se strecurau printre gene
Tulburate, către lacomii, cutezătorii
Săi ochi ce nu se vor mai opri asupră-ți
Nicicând de-acum înainte, nicicând.

Spre a-i îndura ciudatul, nebunescul
Orgoliu pe care tu totuși îl adori,
Spre paguba ta, cu o zadarnică implorare
Soarta ți-ar învinovăți ochii
Tăi, opaci de-acum înaninte, secați;
Dar nici o grație ei n-ar mai afla,
Nici măcar pe aceea de a stropi
cu o singură rază
Ori cu o singură lacrimă
Ochii tăi opaci, secați,

Opaci, fără raze.