E vederea ta o muscă
și auzul meu pitic
Inima îmi e moluscă
tu, nimic

Mă usuc pe plaja minții
cum de aer o icoană
cum odinioară sfinții
stând în strană

Și rămâne doar un scaun
de din lemn cioplit cu ifos
Ah, doresc să vie-o boală
vre o ciumă, vre un tifos
și să mori căzând din aer
chiar la mine peste stern
și să mă cuprind-un vaier
fără lacrimi și etern.