La țară
oamenii se culcă mai devreme,
dar nu de oboseala
ce-i curmă la gene,
ci au atâtea visuri
și patimi
de frământat în pernă,
că nu le-ajunge nici o noapte.
Întâi încearcă-n
bătăturile din palme,
de-i bună arătura,
de-a fost sămânța
pregătită de cu toamnă,
apoi încep a crește pâinea
încet, ca pe-o durere,
și când pentru pământ
ei nu mai au putere,
încep să guste din iubire
cu mâini sfioase,
ca dintr-o pâine caldă,
apoi îi beau tot vinul
dintr-o răsuflare.
Amețiți de dor
și gust de pâine coaptă,
se scoală obosiți în zori
și pașii iar
spre plug îi poartă.

oct. 1971