Tot ce-n cap mi se frământă
Când memoria-i absentă
E doar sângele ce cântă
Ca o muzică latentă.

E doar sângele ce plânge
Când nu-i sufletul altunde,
Cu un glas în care-și strânge
Greul liniștii profunde.

Frate sângelui din cramă,
Neam cu vinul negrei vâne,
Sângele ne cere vamă.

Deci adio până mâine,
Gând și suflet! Cântă, plânge
Și ne-mbată, vin ori sânge!