Pentru Frumos m-am stins, și-abia
M-au dus la groapă, când,
Vecin, un mort pentru-adevăr
Mi-au pus lângă mormânt;

El mie, blând:"De ce-ai murit?"
"Pentru Frumos", i-am spus;
"Și eu, la fel, pentru-Adevăr;
Frați sântem", mi-a răspuns.

Așa, ca două rude, noi
La vorbă ne-am întins
Până ce mușchiul ne-a cuprins
Și numele ne-a șters.