Clar de lună

Þi-e sufletul un peisaj ales
Cu măsti bergame dansând minunate,
Cântând din lăute abia înțeles,
Și-aproape triste, straniu deghizate.

Slăvind întruna pe un ton minor
Amoru-nvingător și viața oportună,
Par să nu creadă-n fericirea lor
Iar cântul li se pierde-n clar de lună,

În calmul clar de lună, trist, frumos,
Făcând în arbori păsări să viseze
Și să suspine în extaz, duios,
Printre statui, havuzurile treze.

În română de
Petru Dincă