De trei zile luna crește ca un fagure
de miere într-un stup.

La mînăstire vine-o babă. Zice:
"Stareț purtător de bolți cerești
să faci o rugăciune
de ieșirea suflețelului din trup."

"Pentru cine?"

"Pentru mine?"

Luna - s-a coborît pe-o biblie
și de pe file
privește înapoi la chipul ei spre cer.

Cu miros de ger în lînă vine un bătrîn.
În sînt obrajii zdrențuiți
întocmai ca un prapur vechi:
"Părinte bun, ți-aduc o pîne și un strop
de vin, ca să se roage la altare blîndețea ta."

"Pentru cine?"

"Pentru turma de oițe."

Într-un tîrziu, o fată. Stele care cad
sau poate-un vînt de toamn-ar ști să spună
c-a fost frumoasă fata mai demult.
Zice:
"Să ții o liturghie, stareț sfînt".

"Pentru cine?"

"Pentru - gîndu meu."

Luna s-a-ngrădit c-un curcubeu.