Toulouse-Lautrec picta într-un bordel,
Verlaine avea iubită-o tîrfă dulce,
Cînd cu bărbati n-a mai putut să-si culce
Trupul bolnav, zoios, stîrv infidel.

Cresc strugurii ciorchini umflati cu sperme,
Tărusii stau ca pulele în gard
De leaturi, scîndurelele-s eterne
Bătute-n cuie. Rujuri nu-s. Nici fard.

Zorele-n franj, să nu le doară lemnul
Mortificat de-un pacinic hospodar
De-al lui Apollinaire, adus de-ndemnul
Marchizului ce-ti pune, trist, drept dar,
Perdele de amor la cercevele
Si, la pantofi, extatice pingele,
Să-ti plimbi trupul frumos printre belele.