Ce proști mai suntem amândoi!
Comori de plăceri dorm în noi,
Și cum le-ar putea deștepta
O clipă din dragostea ta!
E oare-o virute-a răbda? ...
Cu zâmbetul tău mă-nfiori,
Stăpâna atâtor comori:
Eu știu că mi-ai da, dac-aș cere,
Tu știi c-aș primi, de mi-ai da,
Și totuși răbdăm în tăcere,
Privind cum viața se trece
Pustie, și tristă, și rece.