Oh! suflet orb m-absorbi întruna
Și nu mă vezi, nici nu m-auzi,
Rămâi, cu ochii morți și cruzi,
Și reci, mai reci de cum e luna.
Veghez asupră-ți totdeauna...
Visez, vibrez și nu m-auzi,
Rămâi cu ochii morți și cruzi,
Și sunt arcuș, — și nu ești struna.
Și reci, mai reci de cum e luna
Sunt ochii tăi și morți și cruzi,
Și nu mă vezi, nici nu m-auzi,
Și sunt arcuș, — și nu ești struna.
Iar suflet orb m-absorbi întruna,
Te simt, te-aud, și nu m-auzi,
Și ochii tăi sunt stinși — și cruzi,
Și reci, — mai reci de cum e luna.