De mult înstrăinatul
De-abia ce ți-a sosit,
Așterne-i, mamă, patul
Să doarmă dus băiatul
Bolnav și obosit!

Bătu el multă cale
De când te-a părăsit...
Învins de dor și jale,
Pe prispa casei tale
Se culcă obosit...

Ci nu-ntreba: pe unde
A fost și ce-a găsit?
El rana-și va ascunde
Și nu-ți va ști răspunde
Decât: — Sunt obosit...