La orândă-i o beție
Strașnică în astă-seară!
Nimeni nu mai vrea să știe
Ce viforniță e-afară...
Glasuri vesele răsună,

Zic vioare, urlă vântul...
Joacă toți cu voie bună,
Duduie sub ei pământul!
Dând uitării grija, scârba,

Inima în piept le saltă...
Pân' și popa-i trage sârba,
Cu creștinii laolaltă!
Bate-n cizme, stă să cadă,

Dând potcapul către ceafă...
Trei moșnegi aprinși la sfadă
Se-ndulcesc din o garafă...
Și petrec! E o urgie

A lui Dumnezeu afară,
Dar e-atâta veselie
La orândă-n astă-seară!...
Orândă — cârciumă.