" Inainte de a deschide o carte de Nichita Stanescu, cititorul trebuie sa uite automatismele pe care si le-a format de-a lungul anilor si de care este, in general, mandru, fiindca le considera elementele constitutive ale unei discipline intelectuale insusite cu efort. I se pretinde sa renunte, de exemplu, la obisnuinta de a judeca orice cuvant dintr-un text dupa criteriul , asa cum a invatat candva din manualele de gramatica si din dictionare. daca un verb tranzitiv devine intranzitiv, daca un substantiv apare cu valoare de predicat intr-o propozitie, daca un adverb, teoretic nemodificabil primeste un articol hotarat, cititorul nu trebuie sa aiba incruntarea unei profesoare care gaseste o intr-un extemporal. Se cuvine ca el sa ADERE la libertatea pe care i-o propune poetul, pentru ca poetul ii propune cu adevarat o libertate si nu o dezordine (...)"


Alex. Stefanescu, "Introducere in opera lui Nichita Stanescu", Editura Minerva, Bucuresti, 1986.