|
Önéletraj Eta Boeriu
Eta Boeriu (n. 25 februarie 1923, Turda - d. 13 noiembrie 1984, Cluj-Napoca) a fost o scriitoare, poetă și o traducătoare română.
S-a născut la 25 februarie 1923, la Turda. Pe numele său de fată, Margareta Caranica, Eta Boeriu a fost fiica lui Ion Caranica, profesor, și a Sevei (n. Capidan). A fost nepoata pictorului Pericle Capidan și a etnografului Theodor Capidan, precum și sora poetului Nicu Caranica.
A urmat Liceul la Cluj (1933-1940) și Sibiu (1940-1941). Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie din Cluj-Sibiu (1941-1945). A participat la ședințele Cercului Literar de la Sibiu.
Este considerată a fi cea mai importantă traducătoare din limba italiană în limba română din toate timpurile.
Poezii
Ce vânăt crâng, 1971
Dezordine de umbre, 1973
Risipă de iubire, 1976
Miere de întuneric, 1980
La capătul meu de înserare, postume, 1985
Din pragul frigului statornic, antologie poetică, 1999
Traduceri
Giovanni Boccaccio, Decameronul, 1957
Cesare Pavese, Tovarășul, 1960
Giovanni Verga, Mastro don Gesualdo, 1964
Alberto Moravia, Indiferenții, 1965
Dante Alighieri, Divina Comedie, 1965
Baldassare Castiglione, Curteanul, 1967
Elio Vittorini, Erica și frații săi, 1970
Francesco Petrarca, Rime, 1970
Francesco Petrarca, Canțonierul lui messer Francesco Petrarca, 1974
Michelangelo Buonarroti, Rime, 1975
Comedia Renașterii italiene. Teatru, antologie, prefață și note de Eta Boeriu, 1979
Antologia poeziei italiene. Secolele XIII-XIX, 1980
Giacomo Leopardi, Canti – Cînturi, 1981
Trinacria: Poeți sicilieni contemporani, 1984
Premii și distincții
Premiul Uniunii Scriitorilor din România 1966, 1974, 1980
Medalia de aur a orașului Florența și a Uniunii Florentine pentru traducerea lui Dante, 1970
Medalia Fundației Cini, Monselice, 1974
Premiul "Floarea Laurei" al Centrului Internațional de Studii asupra lui Petrarca, Fontaine-de-Vaucluse, Franța 1978
Titlul de Cavaliere Ufficiale dell’Ordine Al Merito della Repubblica Italiana, pentru întreaga sa carieră, 1979
Premiul Întîlnirii dintre Popoarele Mediteraneene, Mazara del Vallo, Sicilia, 1984
I s-a decenat, post mortem, titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Turda, o dată cu decernarea aceluiași titlu, post mortem, tatălui său.
|
Ajánlott Alkotáso
