|
Önéletraj Alexandru Teodor Stamatiad
Al. T. Stamatiad, pe numele său complete Alexandru Teodor Maria Stamatiad, a fost un poet român simbolist.
Poetul preferat al lui Macedonski din ultima serie de discipoli, Al. T. Stamatiad s-a născut în 9 mai 1885 la București, fiu natural al Mariei Stamatiade și al locotenent-colonelului Theodor Pallady. Poetul era văr cu pictorul Theodor Pallady și cu Lucia Sturdza-Bulandra și fratele Alexandrinei Cantacuzino. Urmează liceul la "Matei Basarab" și "Sf. Gheorghe", în București. După trecerea licenței în litere, este numit profesor de franceză la Arad (1914), apoi la București.
DEbutează, în 1905, sub auspiciile lui Macedonski, cunoscut în 1903, la cafeneaua "Kubler", alături de care va rămâne și atunci când se apropie de grupul Convorbirilor critice, unde-i pledează cauza pe lângă criticul M. Dragomirescu. După război, la reapariția Literatorului, în 1918, Stamatiad devine prim-redactor al revistei, funcție la care renunță în urma unei polemici patetice cu bătrânul "magistru", neurmat în toate singularitățile sale.
A colaborat uneori și sub pseudonimul Adrian Alexandru la numeroase publicații, dând poezii și traduceri din Baudelaire, Wilde, Maeterlinck, Li Po, Omar Khayyam, tipărite și în volume etc. În 1925-1926 scoate la Arad, unde funcționa ca profesor,revista Salonul literar, redactată în stil macedonskian, în sensul căreia se modelează întreaga sa personalitate literară - nu lipsită de morgă și emfază - de un contur tot mai insolit și grandilocvent. Laureat al Premiului Național de poezie în 1938. În 1936, în volumul de succes "Peisagii sentimentale", a publicat un ciclu de 12 poeme stil haiku, primele de acest gen în limba română după cele ale lui Macedonski, rămase încă în manuscris pe-atunci. Moare în 1956.
OPERE (poezii):
Din trâmbițe de aur, poeme, Buc., 1910; ed. a II-a, Bibl. pt. toți, nr. 900, Buc., 1914; ed. a III-a, Bibl. pt. toți, Buc., 1914; ed. a IV-a, Buc., Cartea românească, 1931;
Mărgăritare negre, poeme, Buc., 1918; ed. a II-a, Arad, 1920; ed. a III-a, definitivă, Buc., Cartea românească, 1934;
Cetatea cu porțile închise, parabole, Buc., Casa școalelor, 1921; ed. a II-a, Buc., Cartea românească, 1928; ed. a III-a, definitivă, Buc., Casa școalelor, 1938;
Pe drumul Damascului, poeme religioase, Buc., Casa școalelor, 1923; ed. a II-a, Buc., Cartea Românească, 1929; ed. a III-a, definitivă, Buc., Casa școalelor, 1940;
Poezii, pagini alese, Buc., Casa școalelor, 1925;
Peisagii sentimentale, poeme, Buc., Adevărul, 1936;
Cortegiul amintirilor, poeme și poezii, ediție completă și definitivă, Buc., Fundația pentru literatură și artă, 1942.
COLABORÃRI:
Semănătorul (1905); Revista literară și politică (1905); Viața nouă, (1905, 1911-1912); Viața literară și artistică (1907); Convorbiri critice (1907, 1908): Viața socială (1910): Luceafărul (1910, 1919): Noua revistă română (1911-1912); Flacăra (1913, 1915-1916); Sburătorul (1919, 1919-1920); Convorbiri literare (1920); Salonul literar (1925, 1926); Universul literar (1926) etc.
|
Ajánlott Alkotáso
