|
Önéletraj Dan Giosu
REPERE, Nr.116
29 ianuarie - 5 februarie 2002
Vine o vreme în viața unui individ (fie el masculin, feminin sau, la alegere, androgin) când doar cărțile mai sunt în stare să calmeze și să liniștească tot ce au tulburat ceilalți. Și când spunem cărți, spunem \"Scândura lui Afansol\" a lui Dan GIOSU. Unul dintre prozatorii care ar putea cu ușurință să fie încadrat la optzeciști de către o istorie riguroasă a literaturii. Un simplu cititor, însă, străin de periodizări sau clasificări savante - ar remarca, fără îndoială, că proza scurtă la care s-a înhămat Dan Giosu, se bucură de puternice accente de umor și absurd, ceea ce pentru noi înseamnă deja mult, dacă nu cumva totul.
Ioana BRADEA
Un prozator neobișnuit
Proza poeților sare de obicei peste cal. Și fie că acest cal este un cal de lemn, cal de bătaie, cal beat sau treaz, ea poate fi bună, proastă, realistă, fantastică, suprarealistă, avangardistă, expresionistă, metaforică, sarcastică, absurdă, toate la un loc; poate fi oricum, poate fi orice, și numai într\'un singur fel nu poate fi: mediocră. La nașterea multora dintre textele acestui ciudat volum am fost martor, dacă nu chiar mai mult, ele au fost scrise pe stradă sau la cafenea, la botul calului, de față cu toți ceilalți, în public, în timp ce se juca șah (și se juca șah cu pasiune nebună) sau se discuta despre Kafka, Knut Hamsun, Canetti, Dostoievski, Marquez, Gogol...
Nichita DANILOV
|
Ajánlott Alkotáso
