Olda: 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1
Vis II
: Vol. „O viață de om” – Integrală poetică
 Vers 2020-07-15 (3956 megjelenítések)
12 septembrie 1966
: Vol. „O viață de om” – Integrală poetică
Vers 2020-05-16 (4453 megjelenítések)
1932
: „ Viața unui om” – Paralela 45, 2009
Vers 2020-08-07 (3604 megjelenítések)
A dormi
: Vol. „O viață de om” – Integrală poetică
Vers 2020-06-02 (4514 megjelenítések)
A fost odată
: Vol. „O viață de om” – Integrală poetică
Vers 2020-06-03 (4289 megjelenítések)
A fost odată*
: Vol. „Viața unui om” – Paralela 45
Vers 2020-08-13 (3320 megjelenítések)
Acord amar
: Vol. „O viață de om” – Integrală poetică
Vers 2020-05-14 (4467 megjelenítések)
Acord amar*
: Vol. „Viața unui om” – Paralela 45
Vers 2020-08-14 (3535 megjelenítések)
Acuma vântul
: din volumul: „ Viața unui om” – Paralela 45, 2009
Vers 2020-08-01 (3471 megjelenítések)
Agonia
:
 Vers 2005-08-31 (16638 megjelenítések)
Agonie
: Traducere de Iulian Filip
Vers 2009-05-14 (9939 megjelenítések)
Ai văzut stingându-se
: vol. - „O viață de om” – Integrală poetică
Vers 2020-06-14 (4004 megjelenítések)
Al cincilea cânt
: Vol. „O viață de om” – Integrală poetică
Vers 2020-06-29 (3820 megjelenítések)
Al doilea cânt
: Vol. „O viață de om” – Integrală poetică
Vers 2020-06-04 (4119 megjelenítések)
Al patrulea cânt
: Vol. „O viață de om” – Integrală poetică
Vers 2020-06-27 (3777 megjelenítések)
Al șaselea cânt
: Vol. „O viață de om” – Integrală poetică
Vers 2020-07-04 (3634 megjelenítések)
Al treilea cânt
: Vol. „O viață de om” – Integrală poetică
Vers 2020-06-28 (3855 megjelenítések)
Am pierdut tot
: Vol. „O viață de om” – Integrală poetică
Vers 2020-08-15 (3445 megjelenítések)
Olda: 8 : 7 : 6 : 5 : 4 : 3 : 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Önéletraj Giuseppe Ungaretti
Giuseppe UNGARETTI (1888-1970) s-a născut în Africa, la Alexandria. A trăit acolo până la 23 de ani; în 1912, a plecat nu spre Italia (țara părinților săi toscani, atrași în Egipt de construcția canalului de Suez), ci spre Paris, pentru studii la Sorbona. Tânărul Ungaretti își regăsește originile peninsulare abia în 1915, când se înrolează voluntar în armata italiană, intrată în primul război mondial! Nu va părăsi frontul, pe fluviul Isonzo și în alte locuri, decât în 1918 - pentru a se transfera cu regimentul său în Franța.
Al treilea continent din viața autorului (devenit, după războiul "re-înțărării" sale, un distins universitar și, firește, un poet a cărui creație schimba, alături de două-trei altele, fața liricii post-dannunziene!) este America Latină. După un popas în Argentina, el va fi profesor de italiană la Universitatea din Sao Paulo, în Brazilia, între 1936 și 1942.
***
Giuseppe Ungaretti (February 8, 1888–June 2, 1970) was an Italian modernist poet, journalist, essayist, critic and academic. A leading representative of the experimental trend known as ermetismo, he was one of the most prominent contributors to 20th century Italian literature. Influenced by symbolism, he was briefly aligned with futurism. Like many futurists, he took an irredentist position during World War I. Ungaretti debuted as a poet while fighting in the trenches, publishing one of his best-known pieces, L'allegria ("The Joy").
During the interwar period, Ungaretti was a collaborator of Benito Mussolini (whom he met during his socialist accession), as well as a foreign-based correspondent for Il Popolo d'Italia and La Gazzetta del Popolo. While briefly associated with the Dadaists, he developed ermetismo as a personal take on poetry. After spending several years in Brazil, he returned home during World War II, and was assigned a teaching post at the University of Rome, where he spent the final decades of his life and career. His fascist past was the subject of controversy.
L'Allegria is a decisive moment of the recent history of Italian literature: Ungaretti revises with novel ideas the poetic style of the poets maudits (especially the broken verses without punctation marks of Guillaume Apollinaire’s Calligrammes), connecting it with his experience of death and pain as a soldier at war. The hope of brotherhood between all the people is expressed strongly, together with the desire of searching for a renovated "harmony" with the universe, impressive on the famous verses of Mattina:
M’illumino
d’immenso
(I flood myself
with light of the immense)
(Santa Maria La Longa, il 26 gennaio 1917)[20]
In the successive works he studied the importance of the poetic word, as the only way to save the humanity from the universal horror, and was searching for a new way to recuperate the roots of the Italian classical poetry. His last verses are on the poem l'Impietrito e il Velluto, about the memory of the bright universe eyed Dunja, an old woman that was house guest of his mother in the time of his childhood. Here's the end:
Il velluto dello sguardo di Dunja
Fulmineo torna presente pietà
(The velvet in the bright gaze of Dunja
Rapid returns as present mercy)
Published volumes
Il porto sepolto ("The Buried Port", 1916 and 1923)
La guerre ("The War", 1919 and 1947)
Allegria di naufragi ("The Joy of Shipwrecks", 1919)
L'allegria ("The Joy", 1931)
Sentimento del tempo ("The Feeling of Time", 1933)
Traduzioni ("Translations", 1936)
Poesie disperse ("Scattered Poems", 1945)
Il dolore ("The Pain", 1947)
La terra promessa ("The Promised Land", 1950)
Un grido e paesaggi ("A Shout and Landscapes", 1952)
Il taccuino del vecchio ("The Old Man's Notebook", 1960)
Vita di un uomo ("The Life of a Man", 1969)
|
Ajánlott Alkotáso
