Să cînți voios când inima ți-e grea,
Să rîzi în jale, astfel se cuvine
Și gîndul să-ți ascunzi, așa e bine,
Doar dulce rîs să dea durerea ta.

Sînt nevoită să mă port așa
Și-asemenea purtare îmi convine,
Să cînți voios cînd inima ți-e grea.

Ce port în suflet nu las a vedea,
Nici jalea nesfîrșită ce mă ține.
Să tacă gura lumii e mai bine,
Să rîzi plîngînd amarnica ta stea,
Să cînți voios cînd inima ți-e grea.