Poate-ai ramas pe banca sa visezi
in toamna
sufletul frunzelor care-a cazut
calcat de ploaie
Poate-ai ramas aici, cu umbreluta
sa numeri prundul
ori stropii tari de ploaie, ca atatea
ciocuri de pasari
Nici tu nu stii ce vrei, nici tu nu stii
in toamna
poate-ai ramas pe banca sa visezi
prundul si ploaia
Poate-a crescut nelinistea in tine
nici tu nu stii
si tipa ploaia-n tine, tipa toamna
tipa nelinistea
Cu fruntea-n maini si cotul pe genunchi
nu-ntoarce capul
Toamna-i in tine ca-ntr-un porumbar
de ziua
Asculta toamna! nu intoarce capul
si nu privi
Stau langa tine si tu nu ma vezi
pe banca