Când pătrunzi
în adâncul tău,
orbită de sânge,
ca și cum în ceață
ai strangula din greșeală un zeu,
nu descoperi nimic, nici carne nici suflet,
ci o neliniște cu plumbul ei,
și, prea aproape de inimă,
lipită de cuget,
tu supraviețuiești, fie și un sfert de clipită,
doar ca să te închipui un diftong
în miezul unui poem.