O, grațioase și vesele culori
Ce-amarul stăpânit îl crește
Și îl va îndulci,
Căci soarele avid le va înflori,
Le va duce-napoi la suavitate,
O, sâni abia înmuguriți,
Deja suspinători,
Plini și tremurând de noibe ascunse,
V-am
Ochit.

Curcubeie libere
Pe strada ta înaripată
Tainicul dialog scandau.

Vânu-i nestatornic,
Adolescența-nșelătoare.

2
Iatăte dresată, furioasă.

E deja sumbră și afundă
Ora verii ce lasă fără suflare.
Spre o lungă, limpede
Îngropare se merge.

Din nocturna amiază
Singuri, legănându-se obosiți,
Își aduceau aminte:

Nu voi porunci melancoliilor tale,
Dar în scorbura lunii din înalturi
Umbra se va trezi.

În căderea aurorei
Suprema violență
A ardorii va încununua
Liniștit, de neuitat și delicat,
Fruzișul cuminte și foșnitor
Iar prospețimea va auri
Pământul vrăjit.

3
Apoi trec pe fruntea anului
Cu o ultimă roșeață.

De departe un tânăr cor
Se aude:

În apa guralivă
Vezi oglindit un stol de rândunele
Prin înstelatul gri cum se adună.

Aceea a fost ora cea mai dementă.

4
Acum până și visul tace.

E gol și stejarul,
Dar tot înrădăcinat în stâncă.


Traducere Nicoleta Dabija