Vietăți aievea, oferite
peste tot să-l crească unde-aleargă,
au simțit la semne înrudite
semenu-n imperii dezvelite
ce-s urcate, cu tritoni uzi leoarcă,
uneori de zeul inundat;
animalul deci s-a arătat,
altceva decât, de pești, nătânge
înmulțiri, din sângele lor sânge,
și-nspre omenesc ceva-nclinat.


Răsturnându-se, veni o ceață
veselă, simțind strălucitoare
parcă valuri: caldă, devotată,
drumul cu nădejdi ca-ncununând,
și-n avânt, rotundă prora blând
ocolind-o, cum o vaza-și are
corp și rotunjimi, de răni de-o parte,
fără griji, de viață fremătând,
și schimbând în joacă valuri sparte,
lin purta triremă mai departe.


Și-n pustiu-I risc naieru-l duse
pe prietenu-oferit acum
și, îndatorat, el lumi nespuse
îi imagina, reale-oricum,
căci iubea grădini, voci, zei și încă
sideralul an în pace-adâncă.



Traducere Mihail Nemeș