Ca un tânăr câine într-o noapte m-am întors
cu gâtlejul strălucind de o rană sunătoare.
Ușa casei cu un ac lung tras din creier
am deschis
și cu veselă ferocitate m-a izbit o boare.

Mâini de măiastră, gheară vibratoare
îmi luaseră părul și-l duceau la gură,
la ochi, frecându-și obrazul cu el
de parcă ar fi spălat cu apă o arsură.

Și lucrurile pe un țărm singur păreau aruncate
ca monstrul în răcoarea grădinii găsit.
Priveam oglinda ca o gheață pe mijloc crăpată
cu un nerv albastru de ea țintuit.

Ca un tânăr câine venisem să mor
în altarul aromat cu fragede ore,
simțind un animal deasupra unui animal mai mic
cum va începe să-l devore.