Un rege bun puteai să fii.
N-ai vrut. Și ți-a plăcut să crezi
Că poți poporu-n jug să-l ții.
Nu-i cunoșteai tu pe francezi!
Există judecată chiar
Și pentru țari pe-acest pământ;
Și-n timp ce alergai fugar
Coroana ți-a căzut, s-a frânt.

Cumplită luptă s-a încins!
Sub steagul libertății, duhul
Revoltei în popor s-a-ntins
Și-un singur glas umplu văzduhul.

Mult sânge la Paris a curs!
O, cum plăti-vei tu, tirane,
Curatul sânge care-a curs
Și-aceste jertfe mari, umane?

Când goarna-n cer va răsuna,
Când din deschisele morminte
Þărâna se va încarna
În tot ce-a fost mai înainte,
Atunci când judele cel mare
Va cântări ce-i bun și rău,
Nu te vei îngrozi tu oare?
Nu șovăi-va brațul tău?

Neghiob! În ziua ce de-apoi,
Tu, cel urât de-o-ntreagă țară,
Ce-ai să răspunzi? Hulit strigoi,
Chiar și-n infern vei fi de-ocară!
Te vei întoarce-n acel ceas
Către poporu-nsângerat;
Dar toți striga-vor într-un glas:
E vinovat! E vinovat!