Dar auzi, săracii,
prin amurg cum mug
în april aracii
mazării,-n vaiug !

În curata-i ceață
către, Febe,-așa
vezi cum fruntea-și ‘nalță
sfinții de cîndva…

Dincolo de case,
capuri, - ei nu vor,
Antici dragi, să-și lase
acest filtru-al lor…

Însă nu-i astrală,
nici festivă,-I drept,
bruma ce-o exală
ăst nocturn efect.

Totuși, ei există,
- Sicilii, Germanii,
în această tristă
pîclă, neguri stranii.